Bogdan Ghiu - (Poemul din carton)

Bogdan Ghiu isi lanseaza cel de-al treisprezecelea volum

• (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (carte + CD, in lectura autorului) a aparut de curind la Editura Cartea Romaneasca • Bogdan Ghiu – un profil cultural complex: scriitor (poezie, eseu), analist si cronicar media, critic si teoretician cultural (literatura, filosofie, teorie critica, arhitectura, urbanistica, arte vizuale), traducator (peste 50 de volume – autori precum: Michel Foucault, Jacques Derrida, Georges Bataille, Antonin Artaud, Gilles Deleuze s.a.), ziarist, profesor, realizator radio-TV • Este discipolul lui Jacques Derrida, ale carui cursuri le-a audiat la inceputul anilor ’90 • Recompensat de mai multe ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (atit pentru opera sa – 1997 –, cit si pentru traduceri – 2003) • Ordinul „Meritul Cultural” in grad de Cavaler acordat de Presedintele Romaniei (2004)

Editura Cartea Romaneasca va invita la lansarea celui de-al treisprezecelea volum semnat Bogdan Ghiu: (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (carte + CD, in lectura autorului). Evenimentul – auditie, discutii, vizionare de poeme, ceai – va avea loc marti, 16 ianuarie 2007, ora 18.00, la Libraria Carturesti (str. Arthur Verona nr. 13). Invitati: Sorin Alexandrescu, Mircea Mihaies, Costi Rogozanu.

Lansat cu volume de poezie in anii ’80, Bogdan Ghiu s-a facut cunoscut abia dupa 1990 – atit ca poet, cit si ca traducator, eseist, gazetar cultural si om de opinie. A scris la mai multe reviste, a lucrat la un cotidian si in citeva posturi de radio si televiziune, devenind specialist in critica media – dovada stau amplele eseuri de reflectie asupra comunicarii publicate de-a lungul anilor. La inceputul anilor ’90, la Paris, a audiat cursurile lui Jacques Derrida, devenind unul dintre discipolii sai: eseurile lui Bogdan Ghiu au in subtext reflectia profunda a unui intelectual sofisticat, „deconstructivist” el insusi. A tradus peste 50 de volume, multe semnate de autori francezi ai secolului trecut, de la Michel Foucault la Gilles Deleuze, Jacques Derrida, Georges Bataille sau Pierre Bourdieu, insotindu-le editiile romanesti cu studii introductive. A mai publicat: Fragmente din Manual, Cinci (alaturi de Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Musina), 46 caligrame ajutatoare, Noua poeti (1984), Manualul autorului (1989), Poemul cu latura de un metru (1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Arta consumului (1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Arhipelogos (1997), Pantaloni si camasa (2000), Manualul autorului (editie completa si definitiva, 2004), Ochiul de sticla (1997), Grame (1997), Evul Media sau Omul terminal (2002), Facultatea de litere (mic indreptar de gindire gresita) (2004 – Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti).

(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte – o carte-experiment, „de-carte”, simplu adapost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondajul poeziei si al poetului, „expozitie” in „vrac” de poeme interceptate cu telefonul mobil, prin care poezia este privita (si propusa), in ciuda exilarii ei, ca suprema „comunicare ascunsa”, intima, a lumii, volumul continua, radicalizeaza si incearca sa depaseasca unul dintre cele mai coerente si mai ambitioase programe poetice ale liricii romanesti actuale. Dupa Pantaloni si camasa (2000), Poemul din carton reprezinta prima culegere de texte inedite ale autorului. Avangarda este aici. Mai precis, SUBGARDA. „Se poate spune ca Bogdan Ghiu realizeaza unul dintre dezideratele majore ale programului generatiei sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de caligrafie, de calcul si ingeniozitate manierista, produsul, artefactul unui mestesugar capabil sa savureze, cind cu delicii, cind cu o mare melancolie, acest regim claustral din perspectiva caruia, printre gratii de rinduri scrise, se vad tot rinduri scrise. Un sentiment prevalent al modestiei actului poetic: recunoastere a faptului ca literatura nu poate pretinde sa fie altceva decit este. Adica o lume sui-generis, lume scrisa, de hirtie, litere si cerneala, cu limitele si vulnerabilitatile ei, in stare doar sa aproximeze (sau, mai curind, sa simuleze).” (Ion Pop)