joi, aprilie 27, 2006

5 si 6 mai pe Str. Art(hur Verona)



Unii dintre noi înca se mai plimba pe strazi fara sa caute sa ajunga undeva.

Doar asa, fiindca le place sa se uite la cladiri, la texturi, la ce scrie pe ziduri, sa gaseasca semne. Sa se opreasca în locuri de refugiu. Unde sa stea cu ochii în soare pentru cinci minute sau sa citeasca o carte. Unde sa-i priveasca pe altii fara dispret, sa îsi faca o poveste din întâmplarile zilnice pe care nu le bagam în seama când suntem grabiti.

Sunt altii, mai ales prin cartierele marginase ale Bucurestiului, pentru care strada lor înseamna foarte mult. E locul unde joaca fotbal sau table, stau la o vorba, fac un gratar în gradina blocului când e soare, afla ultimele noutati dintr-o lume cu oameni care se cunosc bine între ei.

Pe masura ce te îndrepti spre centrul orasului, strazile îsi pierd tot mai mult din legaturile cu lumea, din componenta comunitara. În centru, totul se întâmpla înauntru. În cafenele, restaurante, cluburi, cladiri de birouri, magazine. Strazile sunt pentru masini, sunt spatii de tranzitie dintr-o parte-n alta, iar cel mai important lucru e timpul. TREBUIE sa economisim timp, sa ne grabim, sa ajungem rapid la urmatoarea întâlnire.

Daca înca te mai plimbi pe jos, ai vazut ca masinile ocupa cea mai mare parte a spatiului public. Inclusiv trotoarele. Spatiul public e al nostru. E spatiul în care ne întâlnim, nu spatiul în care evitam ciocnirea.

Am vrut sa vedem cât e de greu sa luam înapoi o strada. Sa o închidem pentru masini si sa o deschidem pentru oameni. Sa o locuim iar. Sa o mobilam, sa scoatem scaune si mese si fotolii si canapele, veioze daca se face întuneric si vrem sa mai stam, sa pictam peretele unei cladiri, sa vorbim despre ce naiba e arta, sa chemam vecinii afara, sa invitam oamenii care cânta pe alte strazi sa cânte si pe a noastra, sa dam o petrecere, sa proiectam filme, sa mâncam niste mere si covrigi, sa sugem acadele, sa învatam câtiva copii sa deseneze, sa ne gândim unde punem o cismea si cum sa arate ea, sa rasfoim reviste de arta si arhitectura, sa intram în case care pareau interzise accesului, sa vedem gradini ascunse dincolo de garduri, sa ne întâlnim cu doamna care de zeci de ani remaiaza ciorapi într-o dugheana.

Pe 5 mai si 6 mai, de la ora 16 spre miezul noptii. Pe strada Arthur Verona.

8 comentarii:

Anonim spunea...

doamna florescu - asa se numeste in viata publica "doamna cu ciorapii" - face parte nedezlipita din copilaria mea dupa cum face parte si fost gradinita "fiola":)de langa casa de la coltul ceileilalte case de langa sandramaua cu ciorapii remaiati; dna respectiva are vreo 77 de anishori si inca se tine dreapta in corset:) ca la meseria ei n-ar fi supravietuit altfel (ne-a marturisit intr-un interviu luat de domnica

mimi spunea...

m-am nascut si crescut colt cu pictor verona, how does it sounds? asa ca pentru mine e acasa; cum acasa e si parcul gradina icoanei in care am luat primul leagan peste gura si am invatat sa bicicletez exersand apoi "zidul mortii" in parcul cu "lacul fara apa", ioanid

Anonim spunea...

intrebare grea
in piata palatului vor sa faca zgirie nori, in tot centrul parcari subterane. asta inseamna plus mii de masini care vor bloca intrarile si iesirile din parcari, o sa umblam cu masca de oxigen (daca ne permitem$$$) iar taxa de masina/zi/centru no sa ne-o permitem nici noi nici salvarea.

strada voastra schimba cu ceva viteza cu care ne intreptam spre xxx sau? (sau nu vede prea multa lume aceeasi problema?)

Anonim spunea...

ieri ma plimbam pe calea victorie si din senin cand mi-am ridicat privirea am descoperit o cladire foarte frumoasa. un bloc vechi cu verde si maro cu blacoane cochete cu geamuri largi. desi am trecute de sute de ori pe aici a fost prima dat cand l-am vazut. si m-am oprit si am privit mult si m-am bucurat. mi se intampla astfel de lucruri din cand in cand. se descor o cladire care a fost tot timpul acolo dar pe care eu in fuga mea nebuna pe strazi printre oameni grabiti masini praf nu am avut ragazul sa o observ sa stau cu capul plecat pe spate si sa o studiez din toate unghiurile sa ma intalnesc cu frumusetea si cu personalitatea ei.
si ma intreb cum ar fi o zi in care in bucuresti nu ar fi nici o masina pe strada? si as putea sa merg pe magheru pe centru bulevardului fara graija semafoarelor a zebrelor a clacsoanelor a tevilor de esapment.
cum ar fi sa invatam sa pasim intr-un oras eliberat de masini?
strada arthur verona o sa fie o mica eprubeta care o sa contina starea de libertate a pasului fara grija, a pasului hoinar, a pasului plimbare.

CN spunea...

nu avem de gand sa eliminam masinile si sa exterminam soferii. nici gand! total anihilation!! :) ART DELIVERY e doar un raspuns la lipsa de spatiu public real de care da dovada minunatul nostru oras Bucuresti. eprubeta sau nu, vrem ca oamenii sa se simta fain pe strada arthur verona.

CN spunea...

si daca "strada noastra schimba sau nu ceva din viteza cu care ne indreptam spre xxx", asta depinde in cea mai mare masura de oamenii care or sa vina acolo. o sa fie si Videanu pentru cateva ore, din cate am inteles, deci aveti ocazia sa-i spuneti chestii, cred. daca nu, scrieti aici, iar noi il vom invita respectuos pe blog.

Dragos Ciubotaru spunea...

http://www.automarket.ro/blog/?p=13
In primul rand vreau sa salut respectuos initiativa de a inchide strada pe 5 si 6 Mai.
Si nu numai. Aglomeratia datorata masinilor este o problema din ce in ce mai grava.
Am fost ciclist de performanta si am ramas un impatimit al bike-ului, dar dupa cateva ture prin Bucuresti cu bicicleta mi s-a cam luat! Prea multa aglomeratie, prea multa poluare, prea multa agresivitate din partea soferilor si prea putin spatiu pentru biciclisti. E revoltator!
Ne consideram o capitala europeana, dar nu facem nimic pentru a demonstra asta. Ne otravim singuri cu automobile si nu facem miscare deloc.
Fratilor, in Japonia lumea merge cu masca de gaze pe figura si acum incearca sa recupereze ce au poluat in 10 ani. La ei pana si directorii de banca in costum merg la serviciu pe bicicleta.
Desi lucrez in domeniul auto si iubesc automobilul, ma dezgusta poluarea si iubesc libertatea si natura. O sa mai sustin cat pot aceasta tema pe site-ul la care lucrez si rog pe toti cei care au ceva de spus sa o faca si sa ne unim pentru a mai elibera Bucurestiul de poluare.
Sper ca nu am deranjat pe nimeni cu acel link. Daca nu e permis rog moderatorii sa il stearga sau sa ma atentioneze.

pati spunea...

bai,bai,bai...nu-mi vine sa cred,voi chiar faceti asta :) Eu cred ca Bucurestiul chiar merita sa faceti asta pentru el pentru ca e SUPERB (eu sunt genul pe care il prezinti tu in postul asta:pentru mine a rataci pe strazile orasului este cea mai mare bucurie,"the favourite game" :) )Pt toti cei care sunt implicati si pt toti cei care sustin proiectul intr-un fel sau altul: KEEP WALKING ! :P